Nimic nu se compară cu o prietenie adevărată. O cunoscusem demult pe Regina, dar n-aș putea spune că a fost o dragoste la prima vedere. Pe vremea aceea, eram mult mai superficială și nu puneam mare preț pe relațiile de calitate.

Apoi, nu știu cum ne-am atașat una de alta profund, până când am ajuns să fim nedespărțite. Acum, în fiecare dimineață, ne începem ziua împreună. Este nelipsită de lângă mine, atunci când îmi beau cafeaua. Ne savurăm împreună momentele de relaxare dar și zilele agitate și precipitate.

Plecăm împreună în oraș, hai-hui, indiferent dacă este o zi toridă sau ploioasă. Muncim împreună și este sprijinul meu necondiționat în momentele de criză de timp sau pană de inspirație. Iar seara, după o zi grea, stăm împreună, în fața unui pahar cu vin. Și multe mai avem noi două de vorbit!

De fapt, nu îmi imaginez cum aș putea pleca în vacanță, la mare sau la munte, fără Regina. Practic, cred că nu aș risca nici să trec strada fără ea! Deja am devenit dependentă de prietenia ei!

Dar cel mai mare și nesperat ajutor pe care mi l-a dat Regina, a fost acela de a-mi fi alături în serile lungi, nesfârșite, când m-am apucat de cură de slăbire. De fapt, n-aș putea spune că a fost o cură de slăbire, ca la carte, ci doar o înfrânare de a mai mânca după ora 18.00.

Ei bine, n-am s-o uit niciodată pe Regina, cum s-a sacrificat pentru mine. A fost alături de mine, în lupta mea cu ispitele culinare, începând de la ora 18.30, de când mă lovea foamea și până după miezul nopții, când adormeam amândouă.

Îmi spunea tot timpul că numai alături de ea pot fi perfectă și radioasă, sănătoasă și plină de energie. Și a avut dreptate.

 

”Regina apelor minerale”, o poveste de 215 ani!

Regina însă nu mă tolera oricum, cu toanele și hachițele mele.

Când călcam în străchini, avea modul ei de a mă dojeni și a mă pune la punct: dacă era agitată, dădea pe dinafară, împrăștiind totul în jurul ei. Ultima oară era cât pe ce să-mi paradească laptopul, atunci când am tratat-o cu indiferență. Era modul ei de a-mi spune că lucrurile importante merită toată atenția!

De departe, se vedea că Regina era de neam nobil și avea calități aparte: îmi spunea că e făcută din lacrimi de ploaie sau de zăpadă și din rigiditatea rocilor, prin care s-a infiltrat. Că-și trage esența și puterea din bogăția ei de Calciu, Magneziu și Sodiu și că nimeni nu mai are ca ea un reziduu sec atât de perfect sau un ph de invidiat!

Regina mea avea dreptate, nu degeaba au curtat-o regi și împărați. Îmi povestea adesea de dragostea ce i-a purtat-o împăratul Franz Josef, care o alinta ”Regina apelor minerale”. Americanii, și ei, au venerat-o, iar în 2004, i-au acordat titlul de ”cea mai bună apă minerală din lume”. Când se supăra pe mine că o ignoram vreo câteva ore, nu uita să-mi reproșeze că, dacă mă nășteam în secolul trecut, nici nu ajungeam la nasul ei, dacă nu eram aristocrată!

Regina își permitea să vorbească așa, doar blazonul ei este ”Borsec, 215 ani de tradiție și prestigiu”.

Titlul ei nobiliar, de ”Regina Apelor Minerale”, îl deține încă din 1873, iar din 1806, de când a fost îmbuteliată industrial pentru prima dată, a rămas singurul produs 100% românesc și de o puritate absolută.

Pentru mine, calitățile Reginei nu pot fi întrecute de nimeni: este singura apă naturală 100% românească, iar compoziția sa chimică este perfecțiunea întruchipată. Vorba Reginei, care mi-l cita adesea pe Victor Hugo: ”Dumnezeu a creat apa, însă omul a creat vinul”. Și cine este omul să se pună cu creația lui Dumnezeu?!