Iulia Martinescu, președintele Organizației Femeilor Antreprenor (OFA)- Mehedinți, este o femeie frumoasă și puternică, un antreprenor care și-a dezvoltat afacerea în jurul unei mari pasiuni: ia tradițional românească.

”Am pornit cu ac, ață, cincizeci de metri de pânză și sute de kilograme de inconștiență”, spune Iulia amintindu-și de începuturile afacerii ”Casa Iilor”.

Pasiunea pentru ii o are de la bunica ei, o femeie care i-a marcat copilăria dar și devenirea.

”M-am născut și am crescut la Ponoarele, în județul Mehedinți, acolo unde arta țesutului nu s-a pierdut. Prin mâinile bunicii mele s-au perindat zeci de modele care mi-au încântat ochii copilăriei. Cea mai mare emoție a fost atunci când, din lada de zestre, a scos o minunăție de ie: ia purtată în ziua cand a fost mireasă. Mi-am dorit să mi-o reproducă și a reușit. De aici a început totul!

Mi-am dorit să fac cunoscute aceste locuri minunate şi cred că, prin munca mea, am reuşit acest lucru. La început nici nu m-am gândit la atelier ca la o afacere, în adevăratul sens al cuvântului, a fost ceva de suflet. Și au trecut 9 ani de atunci…”, își amintește Iulia Martinescu.

Mă uit la iile Iuliei, toate cu nume feminine – modelul Valeria, Violeta, Codrina, Eugenia, Alexandra, Ingrid, Lia, Cristiana, Mara – și n-aș putea spune care este cea mai frumoasă dintre ele! Colecția de ii ale Iuliei o puteți găsi aici

Bănuiesc că nu este deloc ușor să începi o astfel de afacere migăloasă, care necesită, în primul rând, ore în șir cu acul în mână și ochii pe cruciulițele și modelele care trebuie să prindă viață, într-un mod original dar, în același timp, tradițional.

Cât de greu este să începi o astfel de afacere și care sunt provocările ei, a fost una dintre curiozitățile mele.

”Dacă vorbesc despre provocările business-ului, pot spune că “nimic nu-i ușor”, mai ales atunci când îți dorești să atingi perfecțiunea. Cred că nu are rost să insist prea mult asupra arhicunoscutului fenomen al birocrației. Mă lovesc de el la tot pasul! Multă maculatură, care necesită timp și bătutul pasului pe loc.

O nouă provocare a fost alegerea materialelor. Nu-mi permit să irosesc munca de luni de zile, pe niște materiale proaste. Colaborez cu o familie de tineri din Sibiu, cărora, de câte ori am ocazia, vreau să le mulțumesc. Și-au făcut o făbricuță și produc pânză topită, de in. De altfel, toate iile realizate în atelierul meu sunt lucrate manual”, spune Iulia Martinescu.

”Avem și ii care se lucrează în 3 luni”

Lungul drum al ”facerii” iei nu este deloc simplu, așa cum intuiam vag. Este nevoie de răbdare, migală, pasiune și, evident, harul acela care-și pune amprenta asupra oricărui produs ”hand made”.

”Pentru ca o ie să ajungă să fie purtată, ea trece prin mai multe etape: croiala iei în 4 bucăți (față, spate și două mâneci), în funcție de mărimea dorită, alegerea modelului, care ulterior va fi cusut pe fiecare dintre piesele croite. Se utilizează mai mult mătasea, ca fir de cusut a modelelor, iar pentru tivirea gulerului este utilizată, de obicei, ața de bumbac. Cusutul se realizează manual, cu acul și finisarea iei brodată manual, prin încheierea celor 4 bucăți de pânză, pe care a fost anterior cusut modelul ales initial.

Realizarea iei durează aproximativ 5-6 săptămâni, dar avem și ii care se lucrează în 3 luni, timp în care femeia care coase își așterne toate gândurile și trăirile în munca sa. Astfel, ia devine unică!

Misiunea mea este conceperea modelelor și alegerea nuanțelor. Cea mai mare bucurie este momentul acela când o clientă sună și vrea sa vorbească personal cu mine, să-mi mulțumească pentru ia pe care a primit-o!”, ne dezvăluie Iulia, din tainele afacerii ei.

”Ia și fota românească sunt surse de inspirație și pentru designerii internaționali!”

Pasiunea Iuliei pentru aceste minuni vestimentare mă face să cred în posibilitatea revenirii iei, ca un nou trend, astfel încât să fie apreciată la adevărata ei valoare și nu redusă doar la un simplu festivism, asociat doar cu ideea de port popular. Sunt curioasă ce crede Iulia Martinescu, pentru că ea simte cel mai bine pulsul acestei afaceri.

”Când vedem o ie cusută manual, gândul ne duce întotdeauna la un costum popular, în care această ie este parte integrantă, la obiceiuri și tradiții locale, ne duce cu gândul la sat. Și așa și este. Acolo, la sat, s-a născut ia, iar frumusețea acesteia este rodul a sute de ani de muncă a celor care au avut şi continuă să aibă această îndeletnicire. Așa că putem spune că o ie cusută manual este purtată atunci când îmbrăcăm un costum popular, la anumite ocazii sau evenimente speciale, care solicită un astfel de port.

Ultimii ani însă, ne-au arătat că ia este o piesă obligatorie în garderoba oricărei femei, fără nicio legătură directă cu portul popular.

Ia poate fi purtată oricând, fiind un obiect vestimentar în tendințele actuale: fie că o combinăm cu o fustă, cu o pereche de pantaloni sau pur și simplu cu o pereche de cizme și o curea, o ie brodată manual va atrage întotdeauna atenția atât prin unicitatea sa dar și prin elementele de design, care o fac extrem de actuală. În plus, față de cele menționate, ia este un obiect vestimentar foarte lejer și confortabil de purtat, iar calitatea materialului o face indispensabilă în zilele toride de vară.

Îmi doresc să ducem mai departe meșteșugurile populare, să-i ajutăm pe tineri să vadă frumusețea și valoarea tradițiilor populare și să revină la tot ce e românesc! Și am încredere că deja se întâmplă asta!

Atâta timp cât ia și fota românească sunt surse de inspirație și pentru designerii internaționali, pot spune că este și va fi la modă!”, consideră Iulia Martinescu.

Iar eu n-am niciun motiv să n-o cred!